Rochia de mireasă, uite-o, nu-i!

Când vine vorba de rochia de mireasă sunt mega pățită. Am suflat și în iaurt, vorba aia. V-am povestit acum ceva timp cum s-a întâmplat fericitul eveniment din viața mea, când al meu m-a cerut de nevastă. În momentul în care m-a cerut, în mintea mea s-a declanșat nebunia pregătirilor de nuntă. Primul pas a fost rochia de mireasă.

Orice femeie își visează rochia de mireasă

Cică, orice femeie își visează rochia de mireasă. Nu chiar! Se pare că eu nu fac parte din această categorie. Eu nu mi-am visat niciodată rochia de mireasă. Știam doar că vreau să fie din dantelă, simplă, fără briz-briz-uri, flori, paiete urâte sau alte accesorii de prost gust.

Inițial eram foarte relaxată, visam floricele pe câmpii și nu aveam niciun chef de alergat după rochia de mireasă. Inițiativa a venit din partea nașei care mă tot împingea de la spate. Mă tot întreba dacă m-am uitat după rochie, că trebuie să o cumpăr din timp. Răspunsul meu era mereu: “ah da am fost, m-am uitat, dar nu mi-a plăcut nimic“.

La un moment dat cred că s-a prins și ea că nu făceam nimic în sensul ăsta. Împreună cu cea mai apropiată prietenă a noastră, m-a luat de mânuță și direcția spre Lipscani. Țin minte că era sâmbătă și îmi prograsem o zi de leneveală, fără să fac nimic. Oricum în mintea mea era ah ok mergem ne uităm, nu o să văd nimic care să îmi placă și ne întoarcem repede acasăNu a fost chiar așa!

În sutien în vitrină la Victoria

Fetele mele mă împingeau să probez tot. Și uite-mă pe mine în sutien într-un magazin din Victoria, fix la parter, unde trei femei se chinuiau să mă îmbrace cu o rochie de mireasă. Bănuiesc că au trecut oameni pe lângă noi care se tăvăleau de râs, dar nici că mi-a păsat. Toți bărbații au văzut la un moment dat în viață un sutien nu? Nu a ieșit nimic în ziua aia. Ne-am întors spre casă mult mai târziu decât programasem eu inițial. Măcar noi acolo ne-am distrat.

M-am hotărât într-un final că trebuie să fac ceva! Știam din start că rochia de mireasă trebuie să o fac pe comandă, pentru că nu am deloc forme de fotomodel. Am mers la un târg de nunți. După o oră și jumătate, când răbdarea îmi fugise de mult, am văzut modelul rochiei mele de mireasă. Era atât de frumoasă. Cu multă dantelă albă. Am simțit că e The One. Am vorbit cu doamnele de acolo, foarte drăguțe! Am aflat că prețul era acceptabil și mi-au zis să merg în magazinul lor din centrul vechi și să dau comanda.

Cam după 1 săptămână eram în magazin cu mama, soacra, nașa și cumnata pentru a da comanda. Eram curioasă să văd dacă le place și lor ce am ales eu. În primă fază, mama mi-a zis că ei nu îi place, dar dacă mie da, nu are ce să facă. Până la urmă am dat comanda și am plătit avansul. Am vorbit cu doamnele de acolo, le-am informat ce modificări vreau. Au fost de acord și am stabilit că o să mă sune pentru prima probă undeva în 2-3 săptămâni. Asta se întâmpla în martie. Eram liniștită și ușurată că am găsit rochia de mireasă și acum puteam să mă ocup de alte chestii.

Prima probă la rochia de mireasă

Au trecut două săptămani în care am așteptat cuminte să fiu sunată. A trecut și a treia săptămână și nimic. Nu m-a sunat nimeni! Am pus eu mâna pe telefon și am sunat să vad ce se întâmplă. Doamna care se ocupa de rochia mea, foarte drăguță, m-a informat că nu e gata. Că au fost foarte aglomerați cu târgul de nunți, că bla bla. M-a asigurat că mă va suna ea peste o săptămână pentru prima probă. Am zis OK! Înțeleg, hai să nu fiu eu Toma necredinciosul, să nu fiu rea. Dacă m-a asigurat că mă sună mai am răbdare. Toată chestia se întâmpla în mai și eu aveam nunta în iulie. Dar am zis că mai avem timp și nu e cazul să intru în panică.

A trecut și săptămâna și nu m-a sunat nimeni. Am sunat eu din nou! După o mică ceartă în care aduceam ca argumente că nu sunt serioși, că nu m-a sunat nimeni și că nu își respectă angajamentul mi-a zis că pot să vin la prima probă la sfârșitul săptămânii. Eram foarte încântată, curiosă și de abia așteptam să îmi văd rochia de mireasă. Ca într-un film prost, în ziua în care am mers la probă cu tot alaiul, ploua în ultimul hal.

Bridezilla unleashed

Am ajuns la probă și mi-au adus rochia de mireasă. Am avut un șoc! Simțeam că nu mai am aer. Și să fim clari, asta nu s-a întâmplat din cauza emoțiilor. Rochia mea de mireasă era sigur pentru o pirandă ce trebuia să participe la o petrecere de maneliști. Sau la un concurs de miss piranda, pentru că era plină de paiete strălucitoare. NU semăna deloc cu modelul inițial. Nu știu de ce au insistat să probez rochia. În momentul în care au încercat să mă îmbrace fermoarul de la spate s-a rupt. Scuza a fost ah se poate repara.

Nici măcar nu era bună rochia de mireasă! Atunci cred că a fost singura dată în care m-am enervat groaznic. NU sunt genul care să se certe, dar am explodat! Fără să mai țin cont de nimic. Eram Bridezilla! Am început să țip. Nu înțelegeam de ce și-au bătut joc în ultimul hal de rochie și de mine ca și client. Am început un tir de întrebări. Auzeam tot felul de scuze stupide, îmi tot repetau că se va rezolva că nu e capăt de țară.

Ce naiba mai era de rezolvat? În momentul ăla eu mai aveam 2 săptămâni până la nuntă și nu aveam rochie de mireasă.

Cea mai șocată de reacția mea, a fost soacră-mea. Săraca nu mă mai văzuse niciodată atât de nervoasă. Nu mai era în stare să scoată un cuvânt. Cred că atunci a realizat că băiatul ei urmează să se însoare cu o nebună și ar trebui să nu mă enerveze niciodată 🙂

Salvarea a avut un preț

A urmat disperarea pe ultima sută de metri. Am început să alergăm prin ploaie pe la toate magazinele după rochie de mireasă. La toate ne spuneau că este imposibil să ne facă cineva rochia de mireasă, că numai avem timp. Mama îmi spunea că o să mă îmbrac în furou. Salvarea a venit în ultima clipă! Fără nici o speranță, udă leoarcă, nervoasă, supărată am intrat într-un magazin unde fetele de acolo, foarte drăguțe și amabile, mi-au arătat un model de rochie. Foarte drăguță, dar cu muuult peste bugetul inițial. Am refuzat din prima rochia, dar după insistențele mamei am încercat-o. Da venea bine, dar eu eram prea nervoasă și mult prea ofticată în acel moment.

rochia-de-mireasa

Am dat comanda de rochie de mireasă și în săptămâna următoare eram deja la prima probă. Am rămas plăcut impresionată de faptul că singura modificare ce trebuia făcută, erau mânecile care erau prea largi. În rest era perfectă! În final după o întreagă aventură mi-am găsit rochia perfectă pentru nuntă.

Ți-a plăcut? Dă-l mai departe.

One Comment

  1. 20 December 2016 at 17:49

    Aveți noroc că totul a rămas din urma și sunteți mulțumită de cee ce ați ales

Leave A Comment