Bătrânii anti tehnologie împiedică evoluția țării

Fix de asta suntem cu 100 de ani în urmă, din cauza babelor anti tehnologie. Mă rog, nu doar de asta, mai sunt și alți factori, dar bătrânii sunt o mare piedică în calea avântului tehnologic. Să nu mă înțelegeți greșit! Nu am nimic cu cei în vârstă. Și eu am bunici acasă care se chinuie să țină pasul cu tehnologia. Normal că nu prea le iese, dar atunci când e vorba de ceva tehnologie, ori nu se bagă, ori apelează la mine. Dar, hai să vă zic de ce am ajuns să scriu asta.

De câțiva ani mă tot chinui să scap de prima mea mașina, o Dacia 1300 din `87 cu bord CN. Cam o dată pe an mă apuc de actele de radiere, dar tot apare câte ceva mai important și abandonez ideea. De data asta se pare că e cu finalizare. Am apelat la o firmă care să se ocupe de acte, de transport, de tot. Și să îmi dea și ceva bani, de-o ciungă acolo. Singurul lucru care a trebuit să il fac eu a fost să scot certificatul fiscal pentru remat de la administrația fiscală.

O urmă de tehnologie în instituțiile statului

Mi-am pregătit toate actele necesare și am plecat. Fix cum am intrat pe ușa de la administrația fiscală m-a lovit un mare afiș legat de sistemul de bonuri de ordine în funcție de ce necesitate are contribuabilul. Zâmbesc și mă gândesc că evident nu merge, că doar e la stat. Culmea! Sistemul mergea și încă foarte bine. Ordine maxima, birourile de pe stânga se ocupă de imobile, birourile de pe dreapta de certificate fiscale. Îmi iau bon pentru certificat, am numărul 040. Nu mă agit să stau fix în ușa biroului că deja era lume buluc. Mă așez liniștit în sala de așteptare și mă apuc să citesc.

Ce tehnologie? Eu am venit prima!

Ajunge coada la numărul 038. Mă ridic și mă duc să ma așez la coadă, mai e o persoană în față și e rândul meu. Dau peste o babă care era foarte agitată, ba se uita în stânga, ba în dreaptă și tot comenta câte ceva. Ea avea bonul 548, semn că avea treabă la imobile nicidecum la certificate. Se cheamă la ghișeu numărul 039, se pare că a plecat, nu mai era nimeni. Cheamă bonul 040 și de aici începe haosul.

Dau să mă duc la ghișeu. Pac, baba mă apucă de mână!

Baba: Alo, unde te duci? Tu ai venit după mine, stai la coadă!

Eu: Nu vă supărați, dar tocmai a chemat bonul 040, uitați, eu am bonul ăsta (a se observa că i-am răspuns cu respect)

B: Ce bon? Că eu stau aici de o oră și tu ai venit după mine. Stai la coadă și când îți vine rândul atunci intri.

E: Păi da, tocmai ce mi-a venit rândul! Am bonul 040. Uitați acolo pe display că eu urmez.

B: Ce displei? Nu mă interesează pe mine, ai venit după mine, după mine intri.

Baba deja ridicase tonul. Mie mi se ridicase tensiunea. Norocul a fost că a apărut un paznic pe acolo și a rezolvat conflictul. Da baba evident că nu s-a potolit, tot comenta. Moment în care omul de la ghișeu a calmat-o brusc: “Doamnă, încetați cu comentariile, tânărul are dreptate, era rândul lui și în plus vă mai și plătește pensia!“. Când a auzit de pensie, a tăcut baba instant.

Ce nu pot eu să înțeleg?

Mă nene, de ce toți oamenii trecuți de 60 de ani au impresia că au dreptul la orice și că știu tot. De ce consideră că vârsta impune respect? De ce nu sunt conștienți că trebuie să ne ajute și să ne susțină, că în fond noi le plătim pensiile.

La fel cum am pățit și eu. Baba le știa ea pe toate, chiar și legat de tehnologie. Nu contează că poate eu, sau unul de vârsta mea, a programat laserul cu care a fost operată de cataractă acum 3 ani. NU! Ea e mai în vârstă, a trecut prin viață, are experiență și automat știe mai multe decât mine. Uite că nu. A și apropo, să nu te aștepți să te tratez cu respect doar pentru că ai părul alb în cap. Dacă mă jignești, te jignesc, dacă mă atingi, spăl cu tine pe jos.

Respectul se câștigă nu se atribuie din oficiu odată cu vârsta!

 

Ți-a plăcut? Dă-l mai departe.

One Comment

    Leave A Comment